Locuință D+P+1E după incendiu, Botoșani

Construcția

Clădirea are demisol, parter și un etaj (D+P+1E) și a fost executată în 1993, pe baza unui proiect de specialitate, conform normativului antiseismic de la acea dată (P100/92). Are o amprentă de aproximativ 12,1 × 15,05 m și o suprafață construită desfășurată de circa 568 mp.

Structura este de tip „cutie rigidă”: pereți din zidărie confinată cu blocuri ceramice GVP, grosime 24–25 cm, stâlpișori și centuri din beton armat, planșee din beton armat de 14 cm și fundații continue pe bloc de beton. Înainte de incendiu, clădirea era într-o stare generală de întreținere bună.

Problema

Incendiul de la parter a afectat zona de living și elementele adiacente. Instanța a cerut să se stabilească dacă structura de rezistență mai îndeplinește exigențele de rezistență și stabilitate, dacă incendiul i-a redus capacitatea, ce lucrări sunt necesare pentru readucerea clădirii la starea anterioară și care este valoarea lor.

Ce a verificat expertiza

Constatările s-au bazat pe cercetarea la fața locului, pe documentele puse la dispoziție de părți și pe evaluarea seismică după codul P100-3/2008, la nivelul 1 (evaluare calitativă detaliată), pentru situația dinainte și de după incendiu.

• inspecția vizuală a structurii, a fundațiilor și a finisajelor, cu releveu fotografic;
• încercări nedistructive pe elementele de beton din zona livingului;
• identificarea efectelor termice: tencuială exfoliată, microfisurare, expulzarea stratului de acoperire cu beton al armăturilor, lemn carbonizat în pod;
• încadrarea în clasa de risc seismic prin indicatorii R1 (alcătuire) și R2 (grad de afectare), înainte și după incendiu;
• analiza mecanismelor de degradare: efectul termic, dilatarea și contracția bruscă la stingerea cu apă, acțiunea chimică a produselor de ardere asupra pietrei de ciment.

Constatări și concluzii

Rezistența caracteristică a materialelor (zidărie, mortar, beton) a scăzut, iar rigiditatea de ansamblu s-a modificat prin afectarea severă a zonei de living. Clădirea a trecut din clasa de risc seismic RsIII, înainte de incendiu, în clasa RsII. Expertul a menționat că prezența tencuielilor poate influența evaluarea gradului de afectare și că aceasta trebuie reluată după decopertarea structurii.

Pentru menținerea clădirii, expertiza a stabilit lucrări de consolidare: refacerea plăcilor, stâlpilor și grinzilor din zona focarului, cămășuirea pereților de zidărie de la parter și de la etajul situat deasupra focarului (plasă sudată și torcret), precum și cămășuirea la interior și subzidirea pereților de demisol, pentru ca terenul de fundare să preia greutatea suplimentară. Lucrările se execută la standardele actuale, iar costul lor a fost estimat în cadrul expertizei.